Multumesc, mamico draga!

Nu demult, i-am rugat pe copiii din comunitatea „Exista viata dupa doliu!” sa ne povesteasca momente care li s-au lipit de suflet. Sunt copilasi crescuti de mame singure, dupa ce tatal a plecat din aceasta lume.

Iti multumesc, mama, pentru ca:Final1

  • Te-ai straduit ca in primul an dupa ce tata a murit eu si sora mea sa ne bucuram de zilele noastre de nastere, de ziua ta, de onomastici, Craciun si An Nou aproape la fel ca inainte.  
  • Te-ai straduit sa razi, sa vorbesti despre orice, sa ne ajuti la teme, sa facem cumparaturile, sa luam masa impreuna, sa mergem in vacante, asa cum o faceam inainte ca tata sa moara.
  • Ne-ai dat mereu sentimentul ca totul e in regula, ca nimic rau nu ni se poate intampla, chiar daca tata nu mai e aici sa ne protejeze.  

  • Ai cerut ajutor, ai evitat sa te anesteziezi cu pastile de la psihiatrie si ai ramas aproape de noi, nu internata intr-un spital.   
  • Ai avut rabdare cu prietenii care veneau la noi acasa dupa nici cateva luni si iti spuneau sa treci peste, sa nu te mai lamentezi atat si sa traiesti pentru copiii tai … Acum imi dau seama ca, oricat ti-ai iubi copilul, nu poti trai la 35 de ani doar pentru el, asta nu e viata.  10155945_662656463832014_6784045014840090653_n
  • De cate ori simteam ca ma scufund de dor, tu ma luai in brate si ma lasai sa iti povestesc tot ce imi aminteam despre tati, ma lasai sa il desenez pe tati cu tricoul lui rosu si burtos (am desenul si azi) si zambeai in loc sa plangi sau sa ma certi. Acum stiu cat de greu ti-a fost.
  • Ai preluat in plus niste responsabilitati care nu erau pentru tine.
  • Te ascundeai si zambeai fals cand noi te rugam sa nu mai plangi. Mi-era foarte teama ca de atata plans o sa te imbolnavesti si o sa pleci si tu.
  • M-ai lasat sa incerc sa curat centrala asa cum o facea tati, dar eu nu am putut si m-am dus sa imi fac temele si sa invat.  
  • Dupa ce ne-am mutat din Anglia (unde nu ne lipsea nimic), ai invatat cum sa nu fii depasita de treburile casei, de oboseala de la final de zi, de grijile financiare. Acum inteleg ca din salariul de profesoara nici n-ai fi putut fi altfel.
  • Te-ai straduit sa ajungi la sufletul meu si sa imi alini durerea. M-ai inteles si mai iertat dupa episodul de la scoala mea cea noua (unde ma transferasem de numai o luna), cand la ora de Educatie Civica toti au vorbit despre familia lor perfecta. Invatatoarea te-a avertizat ca eu vorbeam despre tata la timpul prezent, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. „tati este inginer, lucreaza la Electrica si cel mai mult imi place cand ne jucam la calculator si iesim cu bicicletele”. Te-ai linistit cand ti-am spus ca de fapt eram singurul copil din clasa care nu avea tata si imi era rusine.DSC_0113
  • Desi eram prea mic ca sa inteleg, stiu ca iti era greu sa faci mancare, sa mergi cu mine la plimbare la mall, la sanius, sa ma culci, sa tii pasul cu mine, sa ai rabdare.
  • Ai ingaduit altcuiva sa fie modelul meu masculin, nu te-ai lasat macinata de gandul ca voi creste fara tata si nu vei reusi sa fii si mama si tata in acelasi timp.
  • Mi-ai oferit toata grija si dragostea ta, chiar daca nu ai avut cu cine sa te sfatuiesti despre cresterea si viitorul meu si ti-au lipsit vorbele bune cu care tata te incuraja.  

Pentru toate aceste lucruri mici, dar atat de mari, mamelor noastre dragi le multumim si le iubim mai mult decat vom putea vreodata sa le aratam!
Acest articol a fost publicat initial pe platforma 121.ro – comunitatea femeilor senzaționale

Reclame

Scrie un gand, o emotie, o intrebare, o incurajare

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s